Legea 544/2001 (vezi Legislatie utilă) reglementează liberul acces la informaţiile de interes public. În baza acestei legi, orice persoană are dreptul să solicite şi să obţină de la autorităţile şi instituţiile publice informaţiile de interes public.

Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să răspundă în scris la solicitarea informaţiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării.

Te poţi folosi de prevederile acestei legi şi pentru a exercita presiune asupra autorităţilor: spre exemplu, poţi cere explicaţii din partea primarului sau consiliului local cu privire la cheltuirea unor sume de bani din bugetul local pentru organizarea unor evenimente pe care le consideri nepotrivite.

Art. 39 din Legea 218/2002 (Legea Poliţiei) prevede că "poliţistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre acestea". Deci, te poţi folosi de dreptul de a adresa sesizări pentru a semnala, spre exemplu, existenţa unor manelişti gălăgioşi în blocul în care locuieşti.

Orice sesizare adresată unei autorităţi sau instituţii publice (minister, primărie, poliţie, spital, garda de mediu etc.) trebuie adresată obligatoriu în scris - fie personal, fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Instituţiile publice îşi evidenţiază activitatea numai pe bază de documente scrise.

Orice instituţie are o registratură care acordă numere de înregistrare pentru orice document primit. Să ai la tine o copie a petiţiei, pe care funcţionarul va aplica ştampila cu numărul şi data înregistrării. Acesta este singurul mod de identificare a sesizării şi orice comunicare pe această temă se va face numai cu referire la acel număr, chiar după ani de zile! Registratura poate fi un birou anume sau, la instituţiile mai mici, la secretariat.

Uneori, pentru a micşora numarul plângerilor / sesizărilor, angajaţii acestora refuză în diverse moduri primirea şi, mai ales, înregistrarea acestora, cu astfel de pretexte:

• "Duc eu sesizarea şefului, fiţi fără grijă!" - Nu accepta, cere număr de înregistrare.
• "Ne ocupăm noi de asta, bine ca ne-aţi adus la cunoştinţă! Nu este nevoie de nici o altă sesizare!" - insistă pentru a depune şi sesizarea scrisă şi cere număr de înregistrare.
• "Nu intră în atribuţiile noastre, mergeţi la..." - dacă eşti ferm convins că "intră" în atribuţiile respectivilor, insistă pentru primirea şi înregistrarea sesizării. În cazul în care refuză, cere detalii despre nivelul ierarhic superior şi localizarea registraturii instituţiei.

Fii relaxat, politicos şi cu o atitudine pozitivă cînd depui sesizarea: îţi îndeplineşti o datorie cetăţenească şi un drept constituţional. Evită să fii nervos sau să intri în conflict pe tema faptelor menţionate în sesizare: nu contează nici ce argumente suplimentare aduci, nici ce explicaţii primeşti. Fii conştient că persoana căreia îi înmînezi sesizarea este un simplu funcţionar - sesizarea va ajunge oricum la un factor de decizie pentru soluţionare.

În unele cazuri, s-ar putea să fii contactat telefonic sau să fii invitat într-o audienţă, pentru informaţii suplimentare în vederea soluţionării sesizării. Păstrează-ţi atitudinea pozitivă, calmă şi politicoasă; reciteşte sesizarea înainte, pentru a rememora faptele menţionate. Dacă ţi se propune un compromis care crezi că are scopul de a muşamaliza fenomenul sesizat, rămîi ferm pe poziţie şi solicită răspuns scris la sesizare aşa cum ai redactat-o iniţial.